Joaca ca o viață (2)

Într-o lume alternativă, dar nu mai rea sau mai bună decît aceasta, oamenii au înțeles că a fi copil nu e prima etapă a dezvoltării psihice și fizice, ci singura etapă care merită explorată. Au înțeles aceasta mai întîi privind cîinele, neschimbat din clipa în care începe să meargă și pînă la senilitatea vîrstei de douăzeci de ani, cînd rarele momente de fugărire a cozii ajung să fie separate de lungi perioade de somn și privit în gol. Chiar și această senilitate, au concluzionat oamenii, apare ca un semn de bună purtare, înțelegîndu-se că spiritul și-a îndeplinit misiunea cu mult înaintea uzării trupului.

Această realizare crucială a importanței copilăriei a venit, simultan, din mai multe direcții, toate conducînd la același rezultat. Dinspre filosofie, unde s-a hotărît că scopul ultim al vieții este fericirea – și ce perioadă mai fericită decît copilăria? – pînă la medicină, unde s-a demonstrat roz cu sclipici pe alb că o celulă tînără și plină de vitalitate este preferabilă celulei bătrîne sau celulei moarte.

……………………………………………………………………

 Astfel, oamenii au încetat a mai ține socoteala anilor și a-și mai sărbători zilele de naștere, realizînd că nu cantitatea prezintă valoare, cît starea de curiozitate permanentă ce nu cunoaște timp. Și, în fond, lumea nici nu își amintea să se fi născut, darămite să aibă habar de data la care s-ar fi întîmplat asemenea lucru straniu și de neconceput pentru mintea omului deja viu.

…………………………………………………………………..

 Cum era de așteptat, prima și cea mai afectată de această schimbare bruscă a fost televiziunea, nevoită în decurs de mai puțin de o lună să se restrîngă la un singur program, dedicat persoanelor înaintate în vîrstă, care transmitea live diferite jocuri filmate în stilul reality-show-urilor. Chiar și cu această măsură drastică, audiența a continuat să scadă, bătrînii preferînd șeptica la scara blocului alături de vecini. A doua industrie care s-a destrămat a fost, surprinzător, cea a sportului. Cum majoritatea meciurilor se desfășurau pe stadioane aproape goale, dat fiind faptul că fanii sportului erau mult prea ocupați să le practice la rîndul lor, și cum nu mai exista niciun meci televizat, s-a decis desființarea tuturor echipelor și cluburilor sportive, urmînd ca fiecare să practice sportul preferat după bunul plac.

……………………………………………………………….

Nimeni, însă, nu s-a revoltat din cauza acestor schimbări, fiecare fiind lăsat să își îndeplinească dorințele și visurile. Astfel, joaca a căpătat un rol crucial în această societate, în care oamenii erau apreciați după frumusețea și naturalețea jocului pe care îl practicau. Plăcintele cu noroi s-au transformat în pîini și prăjituri, castelele de nisip în clădiri spectaculoase, jocul de-a v-ați ascunselea a devenit o căutare permanentă a sinelui originar.

Lasă un comentariu