R.A.T.U.C. – Truth is a pathless land

Trees-Green-High-Forest

În autobuz, un călător care pare că vorbește singur, se ridică de pe scaunul pe care se leagănă și se apropie de cabina șoferului.

-Mergeți tot înainte, tot înainte, mergeți, mergeți în față, îl îndeamnă acesta pe șofer.

Autobuzul merge tot înainte.

-Tot înainte, tot înainte, mergeți înainte, continuă călătorul, indicînd direcția cu mîna pendulînd frenetic în dreptul capului.

Autobuzul o ia la stînga pe lîngă sensul giratoriu.

Fără să pară nemulțumit de întorsătura de situație, călătorul continuă cu același ton cald și condescendent.

-Tot înainte, tot înainte, tot în față, acolo.

Autobuzul oprește la stop, apoi face dreapta.

Călătorul dă aprobator din cap.

-Așa, tot înainte, mergeți înainte, tot în față.

Autobuzul ajunge la capăt de line și întoarce, pe același traseu.

Călătorul, obosit și transpirat de la atîtea decizii luate și sfaturi date, se întoarce și se uită la ceilalți călători, alții decît cei cu care a plecat inițial, și le zîmbește condescendent și compătimitor în timp ce își șterge sudoarea de pe frunte.

Autobuzul face stînga.

Anunțuri

Un fel de așteptîndu-l pe godot (dar pe R.A.T.U.C., de fapt)

din lista cărților necitite

de Mircea Golban.

înspre miezul nopții

într-o stație de autobuz din centrul orașului

mijlocul de deplasare

[deși ca orice lucru în care se investește emoțional nu poate fi catalogat doar ca atare]

este așteptat potrivit unei rutine deja învățate [repetiția]

fiecare individ rezistă înconjurat în propria-i liniște

și cercurile imaginare nu sunt nicidecum depășite

[intimitatea încă este un lucru pe care se pune preț]

rînd pe rînd cîte un proiector luminează de deasupra fiecare subiect

subiectul își continuă așteptarea și tace

mai ales văzînd că restul lumii nu se arată descumpănită de dispariția vehiculului

însă autobuzul întîrzie

deși frigul parcă devine mai aspru

însă autobuzul întîrzie

deși foamea devine mai aspră

[dar stai în teatrul absurd fizicul trece pe plan secund]

de fapt autobuzul chiar întîrzie

adică întîrzie [aici ne punem deja unele semne de întrebare]

și nimeni nu realizează de fapt asta

cu toții stăm oarecum țintuiți

refăcînd în minte traseul de urmat

cît despre beneficiile unui astfel de excercițiu

de nepomenit