R.A.T.U.C. – R.A.T.B.

 

15227898_925781840855101_2015291015_n

Să mergi prin timp ca prin ratuc, de la un capăt la altul, la pas. Să te uiți la ceas și să fii la două treimi distanță de șofer. Mai este vreme, să spui. Să vezi toată istoria curgînd pe lîngă tine, sub formă de materie. Clădirea aia, șaizeci de ani. Copacul acela, o sută patruzeci ca să ajungă în vîrf. Oamenii să se nască și să moară pe scaunele pe lîngă care treci și să crească mușchi peste oasele lor spălăcite. Razele de soare să se destrame în curcubeie dezlînate și să treacă pe lîngă tine de parcă viteza luminii n-ar însemna nimic. Să te uiți la cureaua ceasului și să aproximezi că are vreo două ore. Să le porți cu greu cu tine în drumul spre șofer. Sîngele din tine să alerge în cerc cu o viteză microcosmică și să îți țiuie în timpane despre începutul călătoriei, cînd țeava de eșapament a bubuit mai aparte. Să modifici structura ratucului cu fiecare pas pe care îl faci, dacă calci aici, uite, au să pună compostoare electronice, poți să calci, n-ai cum să nu calci odată și odată, poate nu în universul ăsta, dar tot acolo e.

Să se întunece și să dispară totul și tu să nu fi ajuns la șofer. Să te culci pe jos, cu genunchii strînși la piept, în întuneric, și să ciulești urechea, așteptînd să auzi un alt bubuit de la țeava de eșapament. Să treacă veșniciile peste tine și să îți crească barbă neapărută încă și păr la subraț și să se destrame hainele de pe tine.

Cînd te ridici, într-un final, cu buricul atîrnînd pe afară și cu dinții necrescuți ascunși în gingii, să fii în ratb și să îți spună înregistrarea să te ții de bară și să îți validezi cardul de călătorie. Să nu înțelegi nimic din ce se întîmplă.

Anunțuri

R.A.T.U.C. – Colegialitate

tumblr_lz3c47n7g31roznw0o1_500

Să fii șofer pe ratuc. Să treacă pe lîngă tine camionul de la rosal care transportă gunoi dintr-un loc în altul și să vă claxonați reciproc, tot așa cum se claxonează la drum lung șoferii de autocare de la companii diferite numai pentru că știu că lucrează în același domeniu.