R.A.T.U.C. – Better safe than sorry

cond

La început, Ratucul era decapotabil și nu avea geamuri sau scaune sau mînere de care să te ții și dacă erai prins fără bilet, fie te aruncau din autobuz din mers, fie băgau sabia în tine și îți furau hainele și dinții puși. Apoi, după ce s-a tot plîns lumea că ce viață periculoasă și lipsită de siguranță și după ce cîțiva pasageri au rămas fără ochi după ce s-au ciocnit cu un stol de porumbei, au pus parbriz și acoperiș la autobuz, au plasat niște bare de metal și niște mînere ici și colo și au pus cîteva scaune reci de fier, ca să nu stea toți oamenii în picioare ca caii.
Apoi, Ratucul era acoperit, cu bare și scaune pe dinăuntru, dar era frig de te căcai pe tine și murdar și dacă erai prins fără bilet, te snopeau în bătaie controlorii și te duceau la închisoare, de unde nu mai vedeai lumina zilei. Lumea s-a plîns, după o vreme, și de condițiile astea nefirești și inumane, așa că s-a băgat căldură în autobuz, s-au înlocuit scaunele de fier și s-a introdus amenda ca alternativă la bătaie.
Apoi, Ratucul era acoperit, cu bare și scaune de plastic, călduros și sigur din punctul de vedere al controlorilor, dar lumea se călca în picioare, scaunele din plastic erau incomode și dacă punea șoferul frînă bruscă, oamenii se pocneau cu capul de barele de metal și cădeau pe podeaua murdară unii peste ceilalți. După o vreme mai îndelungată, lumea s-a plîns din nou de condițiile nefirești și inumane.
Apoi, cînd urcai în Ratuc, ajutat de personalul responsabil de siguranța pasagerilor la urcare, te izbea o căldură frumos mirositoare și erai așezat în scaunul capitonat cu pluș și legat cu grijă de mîini, de picioare și chiar și de frunte (pentru a diminua riscul de a face torticolis în curbe) în vreme ce o muzică ambientală îți umplea timpanele. Odată așezat, nu făceai decît să privești la ecranul amplasat pe spătarul din fața ta, dat fiind că ferestrele fuseseră eliminate din motive de siguranță. Controlorii nu mai verificau biletul, pentru că transportul în comun era gratuit și lumea nu mai stătea înghesuită fiindcă erau scaune pentru toți. Dar…

R.A.T.U.C. – As above, so below

unicursal hexagram

de Mircea Golban

 

indiferent de părerea larg răspîndită

autobuzul este de fapt cărămida societății

și oriunde ai merge în lume

autobuzul este cea mai bună monstră

totodată

oriunde ai merge în lume specifică acestui tip de călătorie

este solidaritatea

experiență ontologică de grad superior

iar aceasta poate fi observată în cazul oamenilor din autobuz

atunci cînd nemaifiind locuri libere

toți pasagerii se ridică în picioare și continuă astfel restul drumului

atunci cînd un pasager întîrzie

și ceilalți merg cu o stație sau două în plus

doar ca să întîrzie și ei de la oriunde aveau a merge

atunci cînd după numai cîteva stații petrecute împreună

oamenii nu vor să se mai despartă și în cele din urmă să coboare

ca o nuntă e mersul cu autobuzul

mai ales atunci cînd tot autobuzul ia amendă

și tot autozul sărbătorește

atunci tot autobuzul ajunge să însemne tot orașul

 

Cîntec din senin

caine trist

Să se audă din senin, pe toată planeta, Florence + The Machine. Toată lumea să se bucure și să se uite mirată în jur și, vreme de cinzeci și patru de secunde, să plutească în aer o stare de beatitudine și pace.

Apoi, după un moment scurt de realizare, să înceapă cîinii să alerge, să se smulgă din lese și din lanțuri și să o ia la sănătoasa înspre ieșirile din orașe. Cîinii rămași să spargă magazinele și să fure televizoare și saci cu mîncare de la pedigree și de la purina. Să cadă rețeaua electrică, să se pornească focuri pe străzi și să fie vandalizate cuștile și luate cu asalt adăposturile pentru animale. Cîinii de stradă să se bată cu cîinii de altă stradă și să fie peste tot numai cîini morți și sînge și cozi smulse și apoi scuipate. Să se ridice fum peste orașe și teroarea și frica să umple inimile tuturor deopotrivă cînd cîinii vagabonzi se adună și încep să atace cîinii de rasă, cu blana curată și pieptănată, care, într-o încercare absurdă de a scăpa cu gîtul nesfîșiat, se aruncă de la etaj sau sar în mijlocul traficului agitat. Peste tot să fie moarte și distrugere. În decurs de o săptămînă, șaptezeci la sută din populația canină să dispară.

Caii să nu aibă nicio reacție, dat fiind că erau deja veniți.

R.A.T.U.C – Zen

the real you

Să fii un călător în autobuz

să fii toți călătorii din autobuz

să fii șoferul din autobuz

să fii autobuzul

și drumul pe care mergi

să fii biletul pe care nu l-ai compostat

și compostorul pe care nu l-ai folosit

să fii controlorul care te prinde fără bilet

să fii bucuria din ochii tăi cînd semnezi procesul verbal

R.A.T.U.C. – Back to the Future

mad hatter

Să cobori din autobuz cu o stație mai repede pentru că traficul e aglomerat și nu vrei să aștepți înăuntru pînă ajunge în cealaltă stație.

Să ajungi în stația următoare și, văzînd mulțime de oameni nedumeriți și agitați, să le strigi cu voce caldă și profetică:

Adevărat vă spun vouă acum, vin din trecut și am văzut viitorul. Autobuzul vine imediat!

Să fii lapidat.

R.A.T.U.C. – A path without a heart is never enjoyable

horseys

Să te urci în autobuzul greșit, neștiind unde vrei să mergi, și să te așezi pe scaun, ca să nu stai în picioare. Să îți petreci toată călătoria mîngîind scaunul din fața ta și șoptindu-i la ureche: „O să fie fie bine, autobuzule!”.

Să îți dai seama pe drum că vrei să mergi în altă direcție decît autobuzul și să iei scaunul în brațe, ca să nu se supere sau ceva.

Să cadă în prăpastie autobuzul, mergînd pe drumul său, și să vă îndreptați cu viteză înspre o stîncă.

Autobuzul să fie trimis, mai apoi, pe alte planete cu nivel scăzut de simțire și judecată, ca să mai ridice nivelul de spiritualitate al celor de-acolo, spunînd chestii gen „The way is not in the sky, the way is in the heart”.