Autobuzul care vine înspre tine este greu doar atunci cînd te opui lui, cînd îl încarci cu greutatea părerii tale cum că ar fi important sau că ar avea o anumită valoare. Lăsat de capul lui, autobuzul, ca, de altfel, și restul lucrurilor, nu cîntărește nimic, este pur și simplu un autobuz, poate nici nu este autobuz.
Astfel, să fii călcat de autobuz este cel mai ușor lucru. Buf.
Mișterul, însă, constă în atracția față de ceea ce este greu.
erau seri în care pășeam în zăpadă și urcam la etaj să vedem dacă putem descifra ceva și seri în care adunam frunze și vreascuri și ne făceam cuib în casă
seri în care povesteam pe întuneric dintr-o pădure în alta și ne spuneam noapte bună cît pentru o săptămână și seri în care eram purtați în brațe ca pentru operație
seri în care nu mai vedeam terenul și seri în care de-abia așteptam dimineața
seri în care priveam apusul și pământul era jupiter și seri în care vedeam cu ochiul liber marte și pămîntul nu mai era universul
seri în care soneria ne trezea din somn ca un avion deasupra capului
seri în care ciripeam întrebare după întrebare și seri în care așteptam să se întoarcă acasă
seri liniștite și ușoare ca o pană cînd bunicul spunea
nu lua ratucul dacă vrei să fugi de tine
În Gheorgheni, cînd o babă coboară din autobuz, alte două urcă.
în stație fiind să observi că deplasarea în spațiu nu mișcă nimic în interior
să inițiezi de unul singur o mantră și mulțimea ca fermecată să se apropie
o vreme să treacă astfel
și o altă vreme mantra să continue
să vezi autobuzul venind din depărtare
să îmbrățișezi pe cineva și să privești în ochi
tu vei lua autobuzul
iar acela va urca bucuros aproape renăscut în autobuz
neștiind dacă se mai întoarce sau nu
însă pregătit de călătorie
Să angajeze cei de la resurse umane de la Ratuc, într-un moment de mare nesăbuință și vertij moral, și controlori care nu au față de controlori. Să se creeze panică în autobuz. Să nu mai ai încredere în bătrînul cu cîrjă de lîngă tine sau în omul mirositor care doarme de trei ture sau în femeia cu copil care alăptează. Să urce controlorii cu plase grele în mîini, ca și cum și-au cumpărat din piață să facă zacuscă, dar să fie umplute cu polistiren, să aibă rucsac în spate și mustață falsă. Să roage pe cineva să îi ajute să își composteze biletul, că nu sunt de aici și nu știu cum funcționează cutia aia. Să se comporte ca și cum ar fi oameni obișnuiți și să nu stea în picioare, deși sunt locuri libere, de îndată ce și-au compostat biletul. Să urce cu vreo două stații înainte de a începe controlul. Să își găsească și lumea de la teatru serviciu după ce termină facultatea. Să se înregistreze o cifră de afaceri mai mare cu 400% decît în anul precedent. Să existe buget de recuzită. Să se ofere o serie de reprezentații în care, pe baza biletului sau abonamentului, să fii închis într-o încăpere cu alți oameni și să cauți să ghicești care din ei e controlorul, ca în zece negri mititei. Să fie aplaudați controlorii care nu sunt depistați și să se spună bis. Să existe scene de balet modern în care, în cele mai strîmte curbe, să danseze printre oameni fără să se țină de nimic și fără să calce pe nimeni pe picior. Să cînte operă în vreme ce își fac treaba. Să își cumpere lumea bilet de drag, iar nu de frică. Să se spună: iubito, pune-ți rochia cea nouă pe tine, în seara asta te duc la 24 barat.
