Dramă matinală în Gotham

batman-and-robin-cartoon-funny-hd-wallpaper

Stînd în turnul întunecat de pe scaun, Batman știa că Robin devenise dușmanul său. Știa și se simțea mai singur ca oricînd, dar exista în el și o urmă slabă de satisfacție. Unii oameni pur și simplu vor să vadă lumea arzînd, gîndi. Era satisfacția unui capăt de drum și a unui nou început. Robin trebuia prins și pedepsit pentru schimbarea bruscă de atitudine și el, Batman, avea să fie singur în acest periplu. Fără de nimeni cu care să se sfătuiască, fără de nimeni cu care să-și ducă nopțile vîscoase din inima fierbinte a Gotham-ului. Alfred murise de cîțiva ani de bătrînețe și de atunci Batman își îndreptase toată atenția către Robin, posibilul său succesor. Halal succesor, gîndi Batman, privind în gol la motivul spiralat de pe covorul care se întindea sub el cît vedeai cu ochii.

Dar nu era vreme pentru regrete acum. Vremea regretelor se juca altundeva. Acum era vremea pentru fapte. Inteligent prin natură, Batman știa exact unde se afla Robin, pe muntele înalt de pe genunchi și mai știa că singurul mod în care s-ar fi putut apropia de el era dacă s-ar deghiza. În consecință, își smulse ambele brațe și ambele picioare și își fixă brațele în locul picioarelor și viceversa. Arăta ca o gorilă în costum de super erou. Cînd stătea în fostele picioare, era un robot lipsit de sentimente cu capul în fund. Asta l-ar fi păcălit pe Robin suficient cît să reușească să pună mîna pe el.

Cu agilitatea unei primate, se învîrti de două ori pe bara dintre picioarele scaunului și sări în aer, de unde ateriză pe covor ca un robot. Muntele nu era departe, dar pînă la el alternă de cîteva ori între gorilă și robot, ca să se obișnuiască.

Urcatul pe genunchi fu o joacă de copil pentru el, era ca și cum gravitația ar fi fost cea de pe lună sau de sub apă. Robin stătea cu spatele, așezat în fund, și privea la peisajul impresionant pe care i-l oferea altitudinea. Cumva, părea și el la fel de singur ca și Batman, atîta că Batman nu se lăsă păcălit de aparenta fragilitate emoțională pe care Robin cel devenit rău o afișa pe acel vîrf de munte, ca și cum ar fi vrut ca lui Dumnezeu să i se facă milă de el. Lui Dumnezeu nici nu-i trecea prin cap așa ceva.

Din formă de gorilă, Batman făcu un salt peste Robin și îl apucă pe acesta de cap cu picioarele mai mici decît brațele, aruncîndu-l cît colo de pe muntele îngust, într-un rostogol prin aer care ar fi trebuit să îi fie fatal.

Avînd instinctele ascuțite, Robin se dumiri repede și își pregăti aterizarea de așa manieră încît nu muri, dar își scrînti glezna. Batman ateriză în picioare, nu departe de el, ca robot. Capul lui din fund îl privea fără milă pe Robin. Cinstit din fire, Batman nu putea să lovească pe cineva cîtă vreme acel cineva era culcat la pămînt, așa că îi întinse mîna lui Robin pentru a-l ajuta să se ridice. Robin se ridică, dar viclean cum devenise se folosi de inerție pentru a-i răsuci mîna la spate fostului său partener. Cu o viteză fulgerătoare, Batman se săltă de la pămînt, își preschimbă din nou corpul în cel al unei gorile, mîna răsucită devenindu-i picior, iar cu picioarele devenite mîini îi frînse genunchiul lui Robin printr-o lovitură puternică, doborîndu-l din nou la pămînt. Cinstea nu mai avea ce să caute alături de Robin, care era mult prea depravat acum pentru a mai însemna ceva în ochii lui Batman.

Din nou robot, Batman se gîndea cum să îl pedepsească pe Robin pentru trădarea odioasă de care dăduse dovadă. Verde și căzut la pămînt, Robin arăta ca o legumă de plastic strivită de talpa destinului. Nicio sclipire de erou în generația tînără, își spuse Batman, privind în ochii albi ai lui Robin. Oftă și căzu pe gînduri, în timp ce Robin gemea înfundat ținîndu-se de picior.

Schimbul inexpresiv de priviri între cei doi dură prea mult, pentru că acum atît Batman cît și Robin trebuiau să meargă să mănînce. Avea să există un deznodămînt în această afacere, Batman avea să îi găsească vechiului său prieten un sfîrșit onorabil, dar asta abia după masa de prînz.

Anunțuri