R.A.T.U.C. – The Unbearable Lightness of Being

tumblr_mlvmh7fr2t1rsyukao1_500

Doar o dată să stăm întinși pe spate în autobuz și să ne uităm la cerul care nu se vede din cauza acoperișului. Să fie oprit motorul și să nu mai fie nimeni altcineva în autobuz. Să fie așa de liniște încît să auzim cum se așează praful peste noi și să îl vedem cum strălucește în razele de soare care străbat prin geam. Să oftăm și să ne adîncim și mai tare în podeaua de tablă, îndoită de greutatea tăcerii dintre noi. Să îți cuprind mîna și să scîrțîie tabla sub noi, ca și cum s-ar fi rostogolit un gras peste ea. Să se audă o bufnitură de undeva și să ne simțim pieptul și stomacul plutind pentru o vreme scurtă.

Să ne recunoască, cîteva ore mai tîrziu, după dantură. Pe mine mai ușor decît pe tine.