R.A.T.U.C. -Horă

dance-ii-1910-jpglarge

Să iei ratucul pentru prima dată. Să fie ceva spectaculos, să te zvîrcolești pe jos de uimire și să te rotești în jurul picioarelor de la vibrațiile autobuzului. Să simți că parcă ai mai fost cîndva în autobuz, să îți amintești undeva la nivel de celule că ai mai fost aici cîndva și să ai sentimentul de casă și de real.

Să mai iei ratucul de cîteva ori, pe distanțe tot mai lungi, cu o intensitate a trăirii tot mai mare, pînă să ajungi să simți cum, de fiecare dată cînd pășești în autobuz, însuși directorul ratucului se apleacă din înaltul cerului asupra ta și suflă peste tine din gura alungită: „Buh!”.

Să cauți să iei ratucul înspre zone tot mai izolate, cu tot mai puțini oameni, pînă cînd îi găsești pe cei ca tine, cu care să iei ratucul în pustiu. Să întemeiezi familii acolo, să cultivi plante și să crești găini pentru căcat, și să iei, vreme de cîteva generații, ratucul împreună cu ei.

Să ajungi să uiți că ești acolo, în pustiu, pentru că ai luat ratucul și să nici nu mai știi ce e ăla ratuc. Să te dezbraci în pielea goală, să te mînjești cu noroi pe față și să vînezi șoareci și iepuri mici și să te simți mîndru. Să uiți cuvintele și să zici „Buh!” la toate, mai ales la soarele care dispare în fiecare noapte.

Pierdut și uitat de tine, să pornești înapoi înspre locurile de unde ai plecat cu ratucul și să ajungi să construiești o mașină.

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s