R.A.T.U.C. – Stockholm syndrome

jeremy-hush-06

Să fii călcat de autobuz în vreme ce nu mergi, liniștit, undeva anume. Să nu simți decît surprindere cînd botul îți dislocă umărul și te aruncă pe spate, ca și cum adrenalina ar fi știut de dinainte ce o să se întîmple. Să îți simți corpul solid și greoi în vreme ce roata din față îți zdrobește piciorul drept și vine, de parcă ar avea intenție, înspre capul tău. Să te uiți, fără grabă, în jurul tău și să privești, lipsit de păreri, la fețele șocate ale oamenilor de pe trotuar și să îți lași capul pe asfaltul moale acum, cu ochii la cer. Să te simți întins ca o bucată veche de aluat întinsă după prea mult timp. Să te uiți, ca la o scenă dintr-un film mut, cum roata grea îți rupe oasele, străpunge stomacul și îți atinge inima înainte să îți iasă pe gură acidul gastric. Să te cuprindă o stare de beatitudine și de iubire pentru toate cele și să simți fluturi în ce a mai rămas din burta ta cînd roata apasă cu toată tăria peste inima ta și să duci, instinctiv, mîinile în jurul ei, și să o strîngi la pieptul deschis. Să îți pară, cumva, rău că nu ai văzut-o mai devreme, că poate ai fi prețuit-o altfel de-a lungul vieții înainte să ajungă să îți frîngă gîtul. Din cauza asta, să te întorci.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s